© 2017 by Travel with Nina.

Story time: Ce faceam la miezul noptii in periferia Berlinului?

February 28, 2017

 

 

In luna Septembrie am fost impreuna cu Alex intr-o excursie mai lunga prin Europa, ultima destinatie fiind Berlin. Pe la ora 10 seara am ajuns la cazare, o camera de camin studentesc nu foarte primitoare, cu un pat ingust de o singura persoana si o saltea gomflabila care se tot dezumfla. Evident ca pana la urma ne-am inghesuit in patul single si am dormit cu jumatate de corp pe-afara, dar pentru 150 de lei/ 6 nopti (25 de lei/noapte) in centrul Berlinului, nu aveam asteptari prea mari. Macar aveam baie proprie in camera... si gandaci. Ca sa nu ne simtim singuri... Dupa ce am despachetat si ne-am bagat in pat, franti de oboseala, mi-am dat seama ca imi este sete si nu aveam ce bea, iar apa de la robinet nu parea deloc de incredere. Am pus o jacheta pe noi si am zis sa iesim pana la magazinul din coltul cladirii sa luam o sticla de apa. O plimbare de 2 minute si apoi gata, ne culcam. Asa era planul. Am iesit din camera, am inchis usa cu cheia, si cateva secunde mai tarziu, pe holul intunecat al caminului (era un singur bec care falfaia intr-un colt), ne-a oprit o tanara blonda speriata. "Do you speak English? Please tell me you speak English! I lost my Iphone and I am desperate. Can I call it from your phone, please?", ne-a intrebat ea agitata.

 

 

 

M-am gandit pentru o secunda cum m-as simti eu daca mi-as pierde Iphonul si imediat i-am inmanat telefonul pentru a-si forma numarul. A sunat de cateva ori, dar nimic. Niciun raspuns. Se vedea pe fata ei ca era atat de speriata incat parea ca urmeaza sa izbucneasca in lacrimi in orice moment. Imediat mi-a venit o idee: aplicatia "Find my Iphone"! Si-a introdus datele contului si am asteptat. Internetul era foarte prost in cladire si parca a trecut o vesnicie pana a localizat obiectul pierdut. Dupa cateva minute am aflat: era in periferia Berlinului, la 40 minute de unde ne aflam noi! 

In cautarea aventurii, i-am propus tinerei, L.C.,  sa merem toti trei sa urmarim prin aplicatie Iphonul si sa-l recuperam! Doar nu era sa o las la miezul noptii singura in periferia orasului in cine stie ce cartier ciudat. Am iesit in fata cladirii dar nu era de gasit niciun taxi. Am incercat sa oprim vreo 3 taximetristi liberi dar toti treceau pe langa noi fara sa le pese. Banuiesc ca acolo nu opresc ca la noi cand le faci semn cu mana. Pierderea lor. Urma sa facem o curs lunga. In cele din urma am comandat un UBER de pe telefonul meu si am plecat in aventura. Imi amintes ca in timp ce eram in masina ma gandeam cu groaza la cat o sa coste drumul si daca L.C. o sa fie destul de cinstita incat sa plateasca, mai ales ca spunea ca toti banii ei sunt pe card si o ne plateasca cursa dupa ce ii scoate de pe card. Hm.... Oare trebuia sa avem incredere in ea? 

 

 

In cele din urma am ajuns pe strada unde ne indica aplicatia ca ar fi Iphonul pierdut - o strada ingusta si intunecata, mai ales ca deja era trecut de 12:00 noaptea. In coltul strazii era un restaurant turcesc deschis unde era doar un chelner plictisit pe un scaun, iar in capatul opus al strazii un magazin non stop. In rest niciun om pe strada. Intuneric si liniste. Doar eu, Alex si L.C.. Urmand indicatiile aplicatiei, am gasit repede cladirea unde se presupunea ca este iphonul si am batut la usa, dar nimeni nu a raspuns. Am tipat sa ne deschida. Nimic. Dupa mai multe incercari esuate, am activat optiunea de pe aplicatia "Find my Iphone" care suna telefonul pierdut. Am asteptat si cateva minute mai tarziu a raspuns cineva, probabil pentru a opri soneria insistenta. L.C. a bajbait ceva in germana (tanara era din Australia si venise la Berlin pentru un semestru printr-un program international pentru studenti). Nu prea stia bine limba pentru ca incepuse sa o invete doar cu 3 saptamani inainte, dar oricum stia mai bine decat mine care nu am studiat-o niciodata. Macar cunostea cuvintele de baza. Probabil persoana care raspunsese intelesese cine este si ce cauta pentru ca i-a inchis apelul si nu a mai raspuns la insistentele apeluri pe care am continuat sa le efectuam. Realizand ca trebuie sa gasim o alta solutie, am intrat in restaurantul turcesc si am incercat sa comunicam cu chelnerul care nu stia engleza. I-am povestit cat de cat ce s-a intamplat si l-am intrebat daca a vazut vreun Iphone pierdut, dar raspunsul lui a fost negativ.

 

 

Ne-am continuat investigatia si la magazinul cu specific arabesc din capatul opus al strazii, dar am primit acelasi raspuns. Nimeni nu stia nimic. Din fericire, la magazin era si o clienta care locuia in zona, o femeia roscata pe la 30 de ani imbracata sumar, cu fusta scurta si o jacheta pana deasupra buricului, care a zis ca ne ajuta sa gasim Iphonul. A sunat de pe numarul ei pe telefonul lui L.C. si, desi initial nu a raspuns nimeni, dupa 5-6 apeluri a raspuns o voce de barbat care, din cate am inteles, nu prea stia sa vorbeasca germana, sau avea un accent foarte ciudat care facea greu de inteles ce spunea. Ii auzeam in surdina vocea, dar oricum nu as fi inteles nici daca auzeam la un volum mai mare. Dupa o discutie aprinsa in germana, roscata a inchis apelul si ne-a spus ca barbatul ne asteapta la o strada paralela. Am mers in graba pana acolo, dar nu era nimeni. A sunat din nou si a raspuns acelasi barbat cu accent ciudat, care ne-a trimis tot la adresa initiala. Hm... isi batea joc de noi?! Cu siguranta... Ne-am intors de unde plecasem si am sunat iar.

 

 

De data asta s-a auzit apelul, deci Iphonul era aproape. Am intors capul si din spatele unor porti mari de garaj au aparut 5 barbati masivi, unii cu gluga pe cap, altii cu tatuaje pe brate, in orice caz nu aratau chiar ca cei mai stilati barbati din Berlin... Femeia roscata s-a rastit la ei (parea ca stie cum se vorbeste in cartierul respectiv ca sa obtii ce vrei) si atunci unul dintre ei a scos din buzunar Iphonul! Cand a vazut asta, L.C. a sarit la gatul barbatului si l-a imbratisat cu toata forta, multmindu-i ca i-a returnat telefonul. Era atat de fericita, dar roscata a tras-o din imbratisare si i-a sugerat sa plece cat mai repede de acolo. Cu siguranta, daca eram in locul lui L.C. nu as fi vrut sa am nicun fel de contact fizic cu acei barbati... Dar poate sunt eu prea rece... I-am multumit roscatei pentru ajutor si ne-am indreptat spre o statie de taxiuri din apropiere, dar inainte sa plecam L.C. s-a oprit si la un bancomat pentru a scoate bani. Ne-a inapoiat banii pentru UBER pe care ii platiseram la inceputul aventurii noastre si, drept recompensa ca am ajutat-o, ne-a dat 50 EURO. Am fost impresionata de gestul ei, dar m-am bucurat pentru ca totul s-a terminat cu bine: ea si-a gasit obiectul pierdut, noi am castigat bani si, mai presus de toate, nu a murit nimeni. La ora 2:00 dimineata am revenit in camera de camin cu gandaci si ne-am bagat iar in pat. Cateva secunde mai tarziu am realizat ca inca imi era sete si noi nu cumparaseram apa...

I haven't been everywhere, but it's on my list,

NINA

 

 

 

 

 

 

 

Share on Facebook
Share on Twitter
Please reload

9 FILME CARE TE VOR INSPIRA SA CALATORESTI IN EUROPA!

February 9, 2019

9 LUCRURI PE CARE O SA LE GASESTI DOAR IN CANADA!

September 20, 2018

1/15
Please reload

You Might Also Like:
This site was designed with the
.com
website builder. Create your website today.
Start Now